vineri, 23 ianuarie 2009

Acceptare....Testament

ATENTIE !!!



Articolul ce va urma poate parea trist ...deprimant .... dar ... merita citit !!!







Imi mai aprind o tigara...nici nu mai stiu a cita este astazi...a cita este oare....pe parcursul vietii mele ??? Eh...ce mai conteaza ???

Nu pot sa nu ma gindesc la ceva...si am simtit nevoia sa-mi expun aici..."testamentul"...nu pentru a lasa ceva cuiva...ci pentru a-mi exprima...acceptarea !



SINT ...PE MOARTE !

Da ... moartea isi apropie ghearelei reci de grumazul meu...si nu am cum reactiona...trebuie doar sa astept ...si sa imi implinesc destinul ! Nu mi-e teama de nimic in viata...(pina nu demult...spuneam ca mi-e frica de moarte si de saracie....dar m-am vindecat)...deci nici de moarte nu mi-e teama. E ...normala ! Ne nastem...traim (mai mult sau mai putin)...apoi...disparem -- nimic nou !

Ginduri negre nu-mi dau pace ...dar...accept fara a ma zbate... e doar karma !

Probabil exista la cei ce vor citi aceste rinduri o curiozitate agasanta : "despre ce dracu vorbeste aiuritul asta aici? ce...moarte?...ce...testament? ...e bolnav ?..."...



Ei bine... e CANCER ! Stiti ca este ereditar...sau cel putin este vorba de transmiterea genei cu predispunere la cancer .

Cu ceva ani in urma...pe cind eram copil...am trecut prin experienta de a participa la inmormintarea tatalui unui var de-al mamei mele. Eram mic...si nu intelegeam nici durerea celor apropiati....dar nici motivul pentru care ... a trecut in lumea celor drepti ! Tot auzeam in stinga si in dreapta : "saracul....l-a doborit cancerul...cancerul de prostata" !

Am crescut...am ignorat aspectul...pina cind student fiind am primit o veste soc de la parintii mei : " C este bolnav si va fi internat la Iasi ...e suspect de...cancer " . De ce a fost un soc? Pai...C era un zdrahon de om de 1.90 si vreo 120kg... caruia alcoolul consumat o viata de om...nu parea sa-i afecteze in niciun fel. C...era fiul cel mare al unchiului ... inmormintat pe cind eram copil. Dupa o suferinta crunta ... in foooarte scurt timp...C a parasit tot ce ii era drag pe lumea asta : viata...si familia !

Am...luat totul ca pe un semn de intrebare pe care mi-l "arunca" viata.

A venit apoi ... anul 2004...cind in toamna ... mama m-a anuntat ca a reusit sa-l convinga pe tatal meu sa mearga la un prof. la Iasi pentru un control....simtea ca oboseste si ...avea arsuri...la spate...in dreptul rinichilor.

Shhhhoooccccccccc ....

Si tatal meu ...avea CANCER !!! A inceput o cursa contra cronometru...si o lupta sustinuta de eforturi fizice...bani fooarte multi (majoritatea lor pt spagi) ... si munca de psiholog...am incercat sa-l fac sa creada ca daca lupta...pt el...pentru noi...sau macar pentru nepotelul de care urma sa se bucure cit de curind ...va reusi sa invinga boala !

Din nefericire...boala avansa galopant ! Au foat vreo trei operatii...au fost complicatii...sperante aruncate...fara mila de medicii ale caror simturi sint estompate complet de...bani. In numai 5-6 luni...tatal meu slabise enorm...devenise o umbra...abia se mai misca ... si a inceput sa refuze tratamentul...tuburile de dren...il jenau ... singurul "pai" de care se mai agata in ...viata ...era fiul meu ...nounascut...cu care tareee isi mai dorea sa petreaca mai mult timp...chiar sa-l vada crescind pentru a face temele la matematica (ca si mine...si tata era doxa de matematica)....

Cind Alex avea doar 3 luni jumatate....m-a sunat mama plingind...ca cere sa vin sa ii stau la capatai...si sa il aduc pe cel mic...caci vrea sa-l mai vada macar o data... :(:(:((.

Am mers cu Alex...si ...cind ne-a vazut in pragul usii...s-a luminat de parca l-ar fi anuntat medicii ca...GATA....a invins boala... Era atit de slab...atit de neajutorat....atit de straveziu... buzele uscate si crapate....pielea intinsa pe oasele atit de greu incercate intr-o viata scurta ...dar plina de evenimente si mai ales privatiuni si greutati...ochii...tristi erau afundati in cap.... doar zimbetul creat de aparitia noastra ...mai aducea aminte de ... viata !

L-am ridicat usor in sezut...i-am pus perne la spate sprijin...si l-am asezat linga el pe Alex. I-a luat minuta cu grija...parca pentru a nu-l strivi .... si zimbind i-a facut citeva preziceri...si a recunoscut : il iubea enorm...asa cum m-a iubit si pe mine...desi....aproape niciodata....nu mi-a spus-o !!!!

(lacrimile ...ce-mi alinta chipul....nu sint de durere ...sint doar...pentru ca era un om...ideal...era....deosebit....si merita sa fi stiut...sa fi auzit din gura mea...ca il iubesc)

In noaptea urmatoare....s-a stins ! Nici macar Alex .... nu a reusit sa il ajute :(....

La inmormintare...nu am plins...am crezut ca sint ...barbat si sint tare...dar nu era asa ... sufeream...si plingeam in mine...dar nu voiam sa sporesc..suferinta mamei mele...Regretam ...doar ca nu i-am spus cit de mult l-am iubit...asa cum...stiu...am simtit...ca si el m-a iubit!

ACUM ...URMEZ EU !!!
Nu mi-e teama ... asta e...
Si totusi....DOAMNE ... fereste-l pe alex...de lantul asta al mortii ! :(
Fa-ma pavaza in jurul lui...lasa-i viata lunga...sa o traiasca la maximum....o merita...deja mi-a spus ceea ce eu regret ca nu i-am spus tatalui meu : "tati....te iubescccc ... !!! ".

8 comentarii:

  1. trist ... nu stiu ce vorbe de alinare poti spune la asemenea tragedii.Multa sanatate ...poate nu mostenesti si tu aceasta cumplita boala.Sa te ajute Dumnezeu si sa fie si Alex sanatos si voios!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si pe mine ma emotionat foarte tare si trebuie sa recunosc, mia dat lacrimi in ochi.
    Si eu am avut bunic, care murise din cauza cancerului, insa am avut o ruda, nasa tatalui meu care lafel, avea nemiloasa boala, cancer. Insa a trait multi ani cu acesta boala. Asa ca nu inseamna ca e sfarsitul vietii.
    Unii pleaca din lumea acesta si fara o boala, pleaca din cauza celor din jur. Depinde de destinul fiecaruia.
    Eu iti doresc toate cele bune, sa fii bine, iar pentru ingerasul tau mic multa sanatate si fericire.

    RăspundețiȘtergere
  3. dacă ar fi să mă gândesc că bunicul meu a murit de cancer pulmonar iar tata are probleme cardiologice , mă apucă groaza. Ştiu că ceva s-a aruncat şi în mine când m-am născut. Dar acum, în clipa de faţă, nu vreau să ştiu. Şi nu vreau să ştiu nici când mă voi îmbolnavi atât de tare încât ajung o umbră umblătoare ce am. Nu. Dacă ar fi să mor să mor fără să ştiu ce m-a răpus. Să se zică nu a ştiut că a murit de... Să se zică a murit că toată viaţa nu a avut pic de stabilitate. A călătorit, a scris, şi-a crescut copii şi-a iubit soţul...

    Astea cu copiii şi soţul când vor veni... Acum nu îi am deşi mi-i doresc...

    Ai grijă de tine şi de Alex :*

    RăspundețiȘtergere
  4. esti bolnav ci capul..mai bine dute la un psiholog....

    RăspundețiȘtergere
  5. Intamplator am intrat pe blogul tau. As dori sa'ti spun cateva cuvinte. In primul rand scrii frumos, trist dar frumos. Pui suflet si asta'i bine. In al doilea rand, cam in mai anul trecut sora mea care anul asta va implini 34 ani, a fost diagnosticata cu cancer de colon. Auzi si tu!!!! Femeie tanara cu cancer de colon!!!! Si mai ales sora mea. A fost un soc groaznic pentru toata familia. Au urmat doua operatii intr'un timp scurt, foarte multa recuperare in spital, citostatice, chin, neputinta, lacrimi, intrebari fara raspuns: de ce eu, ce am facut? dar, dar ... si foarte multa vointa. Pur si simplu sora mea s'a agatat cu disperare de viata si n'a cedat. A avut momente de deznadejde cumplita dar, cu vointa si cu ajutorul lui Dumnezeu si a celor din jur, a trecut peste si a mers mai departe. Sora mea, pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta, este o luptatoare. Acum este bine si va fi bine. Cu ajutorul lui Dumnezeu, stiu ca va fi bine. Trebuie. Eu n'am plans niciodata in fata ei, pentru ca nu mi'am permis sa'mi vada lacrimile. O singura data mi'a vorbit despre moarte, am vorbit ca doi oameni maturi. Atat, odata ... pentru ca asta nu'i o alternativa.
    N'am sfaturi pentru tine, tot ce iti mai pot spune este ca cel mai important lucru in lupta cu boala este un psihic bun, optimist si o vointa de fier. Daca cedezi de acum cand chiar nu este cazul, poti deja sa te duci sa te'ngropi. Iertata fie'mi duritatea dar trebuie sa intelegi ca omul poate trece peste orice, trebuie in primul rand sa vrea.
    Iti doresc multa sanatate, incredere si sa te bucuri de cel mic si el de tine, pana la adanci batraneti.

    RăspundețiȘtergere

autoportret

autoportret