luni, 2 februarie 2009

Lungul nasului

Sint un filozof...de categorie inferioara...dar ma macina ceva ginduri ! Cum ar trebui spus oare ? "sa iti stabilesti prioritatile"...sau...mai pragmatic si putin vulgar..."sa iti vezi lungul nasului" ???
Am avut ieri o revelatie...si din cauza unei oboseli excesive ...am cazut intr-un somn letargic...neavind timp sa "rumeg" ideea. Azi...par a fi intr-o forma usor imbunatatita :P ...si cred ca e de datoria mea sa-mi lamuresc aceasta dilema !
Voua vi s-a intimplat vreodata ca avind un prieten foarte bun...foarte aproape sufletului vostru; cu care sa vorbiti orice....mai ales tabu-uri (sex ... planuri ... etc) sa ajungeti intr-un punct...la un moment dat sa va lasati pierduti in confundarea cu acea persoana? Sa va considetati atit de apropiati...incit sa vi se para normal sa simtiti ce simte si el...sa credeti chiar ca...orice este posibil alaturi de el ?
Ei bine....eu am patit-o !!!
Acum...apare si intrebarea de la inceput... Oare am gresit confundindu-ma cu prietenul meu ? Oare...cer prea mult ...considerind ca mi se cuvine pur si simplu? Oare....trebuie sa-mi vad lungul nasului ? Se pare ca da. Exista o deosebire intre mine si el....eu pot...mult mai mult decit accepta el...si asta poate ca e de bine, caci ma trezeste din visarea neputincioasa ce ma cuprinsese. Acum ...stiu ! Eu...sint eu...si el...e altceva...desi...e o parte din mine!
Din cauza ca i-am cerut ce nu era dispus sa-mi ofere...se pare ca l-am suparat....si m-a anuntat ca...vom vorbi...cind se va calma ! La cum il cunosc eu...e mult prea calm deja...si totusi evita sa-mi vorbeasca! Intrebare prosteasca : Sa ma indoiesc oare de prietenia lui ???
Raspunsul meu e NU...dar daca voi...privitori din afara ai spectacolului astuia obscur... aveti alta parere...m-as bucura sa imi deschideti ochii..sau...sa imi intariti convingerile.
Pina una alta... stiu ca ... lungul nasului meu...e departe de mine :P ...caci am nasul mare... dar am sa incerc sa-mi revizuiesc visele...si am sa bat pina la urma pina la ...lungul nasului meu !
Daca gresesc eu....imi cer scuze, prietene! Sint un nesimtit egoist care se gindeste prea mult la nevoia si placerea si binele lui...
Sa-mi spui si punctul tau de vedere! Stii ca voi intelege!

2 comentarii:

  1. Oamenii sunt unici. Nu uita asta.
    Este imposibila asemanarea pana la confundare. Poate fi doar o impresie, dar nu o realitate :)
    Gabi

    RăspundețiȘtergere
  2. Calmul s-a lasat chiar din acel moment, aici ai dreptate inca o data, insa am sa ma confund si eu cu tine si am sa intru intr-o stare egala cu egoismul tau. Mi-e greu, dar ma ajuta sa trec examenele, sa ma concentrez mai mult asupra muncii. Mai ai rabdare si accepta. Oricum tot raul tau e spre binele meu :).

    RăspundețiȘtergere

autoportret

autoportret