duminică, 8 februarie 2009

Redescoperirea a ceea ce...puteam pierde din vanitate

Hmmmm.... ma intind lenes ...si cu buzele cucerite de un zimbet de placere si satisfactie ma intorc in asternuturile parfumate...iar mina imi zaboveste pasnica pe sanul ei... Te redescopar asa cum mi te-ai dezvalit inca din prima noapte ...in urma cu multi ani ... dornica si obedienta.
Imi trec rapid prin fata ochilor ultimii ani...cind ai suferit atit de mult fiind inlaturata pentru a face loc in patul meu atitor alte femei ...care - sincer vorbind - nu au nici pe departe rangul tau ... de regina a unei inimi de trubadur ce arunca cantonetele sale pe sub balcoanelor unor dame fandosite cu iz de actrite rasuflate, dar uitind ca acasa...tu versi lacrimi amare asteptindu-ma sa reapar...si sa imi sari in brate sa te agati de gitul meu...sa imi zimbesti si sa ma saruti asa cum...numai tu ai putea-o face !
Iarta-ma iubita mea ! Am fost orb ... am fost egoist ...si am fost atit de aproape sa te pierd - minumea mea adevarata - doar pentru ca mi-am dorit sa imi incerc puterile cu...alte provocari.
Da...ma incearca un soi de mindrie atunci cind realizez ca ma tin totusi fortele...sa fac fata oricui mi-as dori. Dar... stii ceva ? Acum realizez ca defapt ...cu tine vreau sa-mi masor puterile. Tu... care esti cu mult mai puternica decit mine, tu...cea care a avut forta sa indure si sa rabde ... asteptind cu calm sa ma trezesc din "coma".
Ai fost alaturi de mine...si m-ai sustinut. Mi-ai zimbit atunci cind mi-ai vazut fruntea inundata de riduri si ochii goi de ginduri, m-ai mingaiat atunci cind am fost rapus de boala...si imi tineai in palme cana cu ceai...si imi ridicai usor capul de pe perna...pentru a ma obliga parca...sa inghid medicamentele ce ...m-ar fi facut bine.
Am crezut atunci ... ca ma vei fi reparat...ca sa pot merge mai departe. Cit de orb si ignorant eram ! M-ai ridicat din tarina...dar nu pentru a merge mai departe...ci pentru a ma tine linga tine...pentru a-ti fi sprijin atunci cind tu nu vei mai putea sa lupti nici pentru tine.
Iti multumesc in genunchi...si iti cer iertare ! Ai ingenunchiat ...si nu ai cedat desi din toate partile ai fost ranita de moarte de tot soiul de arme perverse. Ai singerat...dar ai refuzat sa mori. Si...nu pentru tine...ci pentru NOI.
Sarutul meu (atit de comun pentru toate celelalte)... pentru tine pare rasplata suprema. E semnul ca ne redescoperim . Ce pot spune ? Sa lasam linistea sa ne inveleasca in timp ce noi ne infundam in intunericul noptii ...rasuflind cu greu si sacadat, sa ne imbratisam...si sa intram unul in altul...caci...impreuna sintem totusi...de nedistrus !
Iti jur : am sa fiu mereu acolo sa iti sorb broboanele de sudoare, sa iti ascult gemetele, sa te mingai atunci cind te va cabra placerea carnala...si am sa ignor trecutul meu zbuciumat ... si fara rost !
Din vanitate...am fost aproape sa te pierd...pe tine...incomparabila !

5 comentarii:

  1. Mai bine mai tarziu decat niciodata!
    Kiar e unik!!!!!Eu nu as fi rezistat...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ti-am vorbit despre instabilitate...nu ma poti contrazice. Maine vei scrie altceva :)

    RăspundețiȘtergere
  3. sper...ca tot ce ai scris aici a fost pt sotia ta..care te suporta..si numai eu stiu cum poti suporta un om ca tine..pt si eu am avut asa ceva pe linga casa...si numai ei ar trebui sa-i ceri iertare..pt ca ea te spala...ea iti serveste masa calda..desi nu o meriti...ea ti-a facut un copil ce cred din tot sufletul ca il iubesti enorm...sper ca ai descoperit ce ai linga tine....

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat m-am rugat sa fie adevarat,,, insa la prima incercare ai clacat... Mi-as dori sa o vezi asa cum o vedem noi Anele...

    RăspundețiȘtergere
  5. e bine ca te ai trezit, cei din urma vor fi cei dintai...sa fi iubit

    RăspundețiȘtergere

autoportret

autoportret