Prapastia sufletului

Cit de rau poate fi sa descoperi haul din suflet... !
M-a apucat asaa... brusc o stare de neliniste cauzata de nebunie mai veche de-a mea : singuratatea!
Sint singur la parinti...dar oare asta poate fi explicatia felului meu de a fi ? Iubesc singuratatea si totusi...mi-e teama de ea. Iubesc ideea ce o induce singuratatea...ideea de libertate. Da. Singur fiind esti mult mai liber sa spui ce vrei sa faci ce vrei .... sa rizi sau sa plingi, caci singur fiind...nu are cine sa te judece. Dar... am o problema : mi-e teama de singuratate....mi-e teama sa nu ramin neadorat, neiubit ... nehranit sau neumplut....
E atit de negru si rece haul asta, prapastia asta a...sufletului.
Sint dispus sa fac orice pentru a-mi pastra pe cineva aproape, asa cum simt de un an incoace...
Ma gindesc....fiecare moarte...e o nastere....si fiecare durere...e pina la urma ... o placere !!!
Dar sper sa nu ma nasc iarasi singur....si sa nu pierd aproapele cu care sa experimentez placerea durerii ....
Nu pleca ! Am nevoie de tine....prietene drag !
(comme toi)