Prietenia....un mit ?

Incep a scrie aceste rinduri dezamagit fiind de un...prieten.
Ma intreb...oare noi...oamenii vom invata vreodata sa facem distinctia intre prieteni si....apropiati de conjuctura? Cind oare vom reusi sa invatam a ne alege prietenii ? Daca cineva reuseste sa-ti cistige cit de cit increderea...deja in slabiciunea ta de umanoid retard si dornic de a te inconjura de...oameni...reusesti contraperformanta de a eticheta : "prieten".
In fapt...nu ar trebui timp? rabdare...si dovezi ca o persoana iti poate fi...prieten ?
Stau si ma gindesc dezgustat ca nu am decit doi prieteni. DA . Am deja 33 ani (cind oare au trecut?) si nu pot decit sa numar prietenii. Din nefericire pentru mine...si acei doi prieteni...sint departe (sau nu foarte :p..cca 140km)...si ma trec fiori pe sira spinarii de teama ca poate tocmai distanta asta...a facut ca cei doi sa imi ramina prieteni.
Ambii sint barbati...inca un motiv de dezamagire : o femeie...nu poate fi de incredere. Motive ??? Sint destule...femeia te tradeaza incintata de vorbe mestesugite, de sex, de bijuterii primite cadou (crede ea in semn de..apreciere)...de lucruri stralucitoare asa cum ofereau conquistadorii cind au intilnit bastinasii in America.
Poate eu sint vinovat ? Sint un alt dobitoc de varsator care in viata lui...in lumea lui paralela cu realitatea... si minat de idealismul lui bolnav inca mai crede ca e usor a fi...prieten.
Nu credeam a spune vreodata asta : e nevoie de dovezi ale prieteniei. Sau macar un fel de pact de neagresiune....
Am unul dintre acei prieteni...linga mine de cind eram amindoi de-o schioapa...de aproape 30 ani....
Da...stiu ca ai sa citesti aceste rinduri si ma plec in fata ta...esti un prieten adevarat. Asa cum si eu eram cind te ajutam sa iesi din casa ca sa "facem" si noi un fotbal...in conditiile in care parintii (in opinia noastra de atunci) erau absurzi cerind...seriozitate...si sa "pui burta pe carte"....
Frumoase vremuri ..prietene.
Celalalt prieten ...m-a sprijinit neconditionat cind am avut nevoie...cind am apelat la el. Si...am apelat...asa cum si el a facut-o...
Acum...cu gustul amar al unei tristeti induse de un "prieten"...constat ca poti fi folosit de asazisi prieteni...pentru a-si atinge ei teluri meschine si egoiste.
Asta este!...Omul...din greseli invata !...dar oare...eu am sa invat vreodata? Si ce ma deranjeaza cel mai mult este faptul ca (o recunosc)...sint totusi slab...si daca "prietenul" se gudura putin pe linga mine...si vine cu scuze stupide si patetice....am sa-l accept....il voi considera inca...prieten.
Pot fi oare si prieteniile...la inceput? Pacat ca ma doare !